Mango gold

Descriere

Descriere/Gust
Mango-urile variază foarte mult ca mărime, măsurând între 5 și 30 de centimetri în lungime și cântărind între 120 de grame și 2,3 kg. Au o coajă pieleoasă și netedă, iar forma lor poate varia de la lungă și subțire, la formă de rinichi sau chiar oarecum rotundă. Coaja lor este multicoloră, cu diferite amestecuri de roșu, galben și verde, în funcție de soi. Pulpa suculentă, de la galben vibrant la portocaliu, este aromatică și zemoasă, cu o textură similară cu cea a unei piersici. Aroma este complexă și dulce, cu note de piersică, nucă de cocos și vanilie sau caramel, și este uneori echilibrată cu o ușoară acrișoare. Coaja mango-urilor este necomestibilă și conține de fapt o sevă care poate fi iritantă pentru unii oameni.

Anotimpuri/Disponibilitate
Mango-urile sunt disponibile pe tot parcursul anului.

Informații actuale
Mango sunt clasificate botanic ca Mangifera Indica, care se traduce prin „o plantă indiană care produce mango” și sunt cunoscute sub numeroase porecle în întreaga lume, cum ar fi Regele Fructelor, Mărul Tropicelor și chiar Fructul Zeilor. Există două rase sau tulpini de mango, una din India și cealaltă din Filipine și Asia de Sud-Est. Sunt membre ale familiei caju, alături de sumacul otrăvitor și iedera otrăvitoare, și conțin aceeași substanță chimică care provoacă mâncărime, urushiol, în coajă. Cu toate acestea, este mai puțin concentrată, iar oamenii vor avea niveluri diferite de reacție sau nicio reacție la contact. Mango sunt clasificate în continuare ca drupe, cunoscute și sub numele de fructe cu sâmbure. Există sute de soiuri de mango în întreaga lume, cu aproximativ 1.000 numai în India, deși doar câteva sunt comercializate în Statele Unite.

Valoare nutrițională
Mango sunt o sursă bună de fibre, vitamina A, vitamina C și potasiu. De asemenea, conțin enzime naturale care ajută la descompunerea proteinelor.

Aplicații
Mango-ul poate fi folosit atât crud, cât și gătit. La fel ca avocado-ul, un mango copt va ceda ușor presiunii. Rețineți că pielea nu indică întotdeauna coacerea din cauza variațiilor de culoare între soiuri. Mango-ul este un ingredient popular pentru salsa și chutney-uri proaspete și este utilizat pe scară largă în deserturi și produse de patiserie. Folosiți mango-ul pentru a aroma înghețata și gelato, amestecați-l sau faceți suc pentru smoothie-uri și alte băuturi sau feliați-l și uscați-l pentru o gustare dulce naturală. Mango-ul conțin enzime naturale care ajută la descompunerea proteinelor și, prin urmare, este folosit în mod obișnuit în marinade pentru a fragezi carnea, precum cea de porc. În India, mango-ul este pasat și amestecat cu lapte sau smântână și folosit ca sos pentru un tip de aluat copt, similar cu o gogoașă. În Thailanda, este folosit pentru orezul lipicios cu mango, un desert tradițional făcut cu orez, mango proaspăt și lapte de cocos. Aroma dulce-acrișoară a mango-ului completează brânzeturile bogate și cremoase și echilibrează, de asemenea, iuțeala mâncărurilor afumate, asortându-se bine cu jalapeño sau chili. Mango poate fi asociat și cu alte fructe tropicale, mere, fructe de pădure, citrice, pepene galben și nucă de cocos, precum și cu arome precum vanilie, scorțișoară și caramel. Mango-urile care sunt încă ferme vor continua să se coacă dacă sunt păstrate la temperatura camerei. Odată coapte complet, pot fi păstrate la frigider timp de aproximativ 5 zile.

Informații etnice/culturale

Mango-urile sunt proeminente atât în ​​folclor, cât și în teologie și au fost o parte integrantă a culturii Indiei timp de cel puțin 4.000 de ani, ca simbol al iubirii, plăcerii și prosperității. În hinduism, zeul iubirii, Kama, își decorează arcul și săgeata cu cinci flori, cea mai puternică săgeată având vârful unei flori de mango. În cărțile sfinte antice din India, arborele de mango se numește Kalpavriksha, care în sanscrită înseamnă „arborele care îndeplinește dorințe”, iar Buddha se spune că a meditat la umbra sa. Chiar și modelul paisley, care a fost dezvoltat în India, se bazează pe forma mango-ului.

Geografie/Istorie
Mango-ul este originar din Asia de Sud, în special din Birmania și estul Indiei, unde este cultivat de mii de ani. Cea mai veche mențiune despre mango se găsește în scripturile hinduse care datează din anul 4000 î.Hr., deși dovezile fosile indică faptul că mango-ul ar putea fi mult mai vechi. Istoricii cred că mango-ul s-a răspândit pe tot globul în mâinile comercianților și călătorilor, cum ar fi călugării budiști care schimbau fructul drept cadou și vânzătorii persani care aduceau fructul spre vest odată cu comerțul cu mirodenii. Portughezii, care au debarcat în Calcutta în 1498, au fost primii care au stabilit un comerț cu mango și au introdus altoirea pe copacii de mango. În secolele al XVI-lea și al XVII-lea, exploratorii portughezi maritimi au adus mango-ul în Africa de Vest și, în cele din urmă, în Brazilia, iar de acolo fructul a ajuns în Indiile de Vest. A ajuns în Mexic în mâinile exploratorilor spanioli la începutul secolului al XIX-lea și, în final, în SUA la mijlocul secolului al XIX-lea, în special în Florida și California, unde fructul este încă cultivat comercial. Astăzi, mango-urile cresc în climate tropicale și subtropicale din întreaga lume, în special în Brazilia, Mexic, Ecuador, Guatemala și Peru.