Granadila

Descriere

Descriere/Gust
Granadilla sunt fructe mici spre medii, cu o lungime medie de 6 până la 8 centimetri și un diametru de 3 până la 5 centimetri, și au o formă alungită, oblongă până la ovală, cu o senzație goală la interior și ușoară. Coaja este netedă, fermă și groasă, inițial verde când este tânără, închizându-se la o nuanță galben-portocaliu odată cu maturitatea. Este important de reținut că coaja nu se încrețește, spre deosebire de fructul pasiunii violet, și va rămâne netedă la coacere. Suprafața coajei este fragilă și poate fi ușor crăpată, uneori acoperită cu pete de culoare maro deschis până la alb. Sub coaja exterioară, există un strat de miez alb, lipicios și spongios, care învelește o pulpă mucilaginoasă, translucidă, cu multe semințe mici, plate, negre. Pulpa este apoasă, alunecoasă și aromatică, în timp ce semințele oferă o consistență crocantă. Granadilla are o aromă fructată strălucitoare, dulce și acrișoară, cu nuanțe tropicale și florale. Semințele adaugă, de asemenea, note subtile de nucă.

Sezoane/Disponibilitate
Granadilla este disponibilă din vară până în toamnă.

Informații actuale
Granadilla, clasificată botanic ca Passiflora ligularis, este fructul unei vițe cățărătoare aparținând familiei Passifloraceae. Fructele dulci și acrișoare, cu semințe, sunt originare din America Centrală și de Sud și s-au naturalizat pe scară largă în regiunile tropicale și subtropicale din întreaga lume. Granadilla este cunoscută sub multe denumiri și ortografii, inclusiv fruct de zahăr, Granadilla dulce, Granadia, Grandilla și Granada China. Fructele cu coajă galbenă nu sunt la fel de cunoscute ca fructul pasiunii violet, dar popularitatea lor crește, în special în America Centrală, datorită naturii lor blânde. Granadilla este foarte apreciată pentru gustul său dulce, tropical și a devenit o aromă exotică încorporată popular în cocktailuri și deserturi.

Valoare nutritivă
Granadilla este o sursă bună de vitaminele A și C, antioxidanți care întăresc sistemul imunitar, reduc inflamația și stimulează producția de colagen din piele. Fructele sunt, de asemenea, bogate în fibre pentru a regla tractul digestiv, oferă fosfor pentru a ajuta la creșterea oaselor și conțin cantități mai mici de fier, potasiu și calciu.

Aplicații
Fructele de granadilla sunt cele mai potrivite pentru consumul în stare crudă, deoarece aroma lor dulce și pulpa fină și crocantă sunt puse în valoare atunci când sunt consumate proaspete, direct din mână. Coaja fragilă poate fi feliată sau ruptă în jumătate cu mâna, iar pulpa poate fi scoasă cu o lingură și consumată crudă. Pulpa de granadilla poate fi, de asemenea, turnată peste iaurt ca topping proaspăt, amestecată în salate de fructe sau încorporată în dressinguri. Pe lângă aplicațiile culinare, pulpa de granadilla poate fi stoarsă și strecurată, amestecând lichidul dulce în băuturi de fructe, cocktailuri și smoothie-uri. În Peru, granadilla este frecvent combinată cu suc de portocale sau mandarine pentru a crea un suc dulce și acrișor pentru micul dejun. Pulpa poate fi, de asemenea, transformată în gemuri și marmelade sau folosită pentru a aroma înghețată, sorbeturi, plăcinte, pavlova și glazură de tort. Granadilla se potrivește bine cu căpșuni, afine, mandarine, portocale roșii, lime, mascarpone și iaurt. Fructele se vor păstra 1 până la 2 săptămâni dacă sunt păstrate la temperatura camerei și 2 până la 4 săptămâni dacă sunt păstrate la frigider. Durata de păstrare a Granadillei depinde, de asemenea, în mare măsură de momentul în care fructul a fost cules.

Informații etnice/culturale

Când misionarii spanioli au sosit în America Centrală în secolul al XVI-lea, au fost fascinați de floarea pasiunii și au văzut simbolismul creștin în structura anatomică a florii. Misionarii spanioli credeau că aspectul florii seamănă cu icoanele răstignirii lui Hristos, cunoscută și sub numele de „Patimi”, care a fost perioada dintre Cina cea de Taină și moartea lui Hristos pe cruce. Misionarii au folosit aceste detalii de pe flori ca simboluri vizuale pentru a împărtăși povestea răstignirii cu popoarele native. În complexitatea structurii florii, misionarii au găsit coroana de spini în cele șaptezeci și două de filamente care radiază din circumferința florii, cele cinci răni pe care Iisus le-a suferit în timpul execuției sale în cele cinci stamine, iar trei stigmate reprezentau cele trei cuie care l-au ținut pe cruce. După ce misionarul a folosit florile, acestea au devenit cunoscute sub numele de „Flor das Cinco Chagas” sau „Floarea celor Cinci Răni” și au fost numite și „Espina de Cristo” sau „Spinul lui Hristos”. În cele din urmă, întreaga plantă a fost etichetată în general drept planta pasiunii, ceea ce a dus la denumirea de fructul pasiunii.

Geografie/Istorie

Granadilla este originară din America de Sud și Centrală și crește sălbatic din cele mai vechi timpuri. Vița de vie prosperă la altitudini între 3.000 și 8.850 de picioare, în special în Munții Anzi, și a fost introdusă la începutul secolului al XIX-lea în regiuni din Statele Unite, Asia și Caraibe. În afara regiunii lor natale, vița de vie de Granadilla este uneori etichetată drept specie invazivă agresivă. Astăzi, boabele Granadilla sunt disponibile în piețele locale și în magazinele alimentare de specialitate din America de Nord, America Centrală, America de Sud, Asia, Asia de Sud-Est, Africa și Australia.