Papaya

Descriere

Descriere/Gust
Papaya Andina este de obicei mai mică decât papaya tropicală, având o lungime medie de 6-15 centimetri și o formă alungită, ovală. Coaja netedă se maturizează de la verde la un galben-portocaliu vibrant, iar în funcție de soi, coaja poate avea nervuri ușoare pe toată lungimea fructului. Sub coajă, pulpa este densă, fermă și portocaliu închis, învelind o cavitate centrală umplută cu pulpă și multe semințe negru-maronii. Papaya Andina este foarte parfumată, cu un miros dulce, tropical, iar când este crudă, fructul are o aromă ușoară, aproape fără gust, asemănătoare pepenelui.

Anotimpuri/Disponibilitate
Papaya Andina este disponibilă pe tot parcursul anului în Peru.

Informații actuale
Papaya Andina, din punct de vedere botanic, este un membru al familiei Caricaceae, și este un fruct mic care crește pe un copac sau arbust erbaceu care poate ajunge până la zece metri înălțime. Există multe soiuri diferite de papaya care se încadrează în descrierea generală de Papaya Andina, Chamburo, Col De Monte și Babaco fiind cele mai comune soiuri găsite în Peru. Prolifică în sălbăticie și cultivată la scară foarte mică pentru consum local, Papaya Andina se găsește la o altitudine cuprinsă între 1.500 și 3.000 de metri și este preferată pentru aroma sa ușoară și neutră, fiind utilizată în sucuri, marmelade și mâncăruri gătite.

Valoare nutrițională
Papaya Andina este o sursă excelentă de vitamine A și C, potasiu și fibre și conține, de asemenea, fier, fosfat și magneziu.

Aplicații

Papaya Andina, în funcție de soi, poate fi consumată crudă, dar majoritatea soiurilor sunt gătite în mod obișnuit cu zahăr și lămâie sau în siropuri pentru un plus de aromă. Fructele sunt, de asemenea, storse și amestecate cu miere, sirop, alte sucuri de fructe și scorțișoară pentru a crea o băutură răcoritoare. După preparare, Papaya Andina își păstrează bine forma și poate fi tăiată cubulețe și adăugată în supe și tocănițe, în salate sau umplută cu umplutură. Poate fi folosită și pentru a face gem sau marmeladă, folosită pentru a aroma deserturi precum înghețată, bomboane și produse de patiserie, uscată pentru utilizare prelungită sau conservată în conservă. Pe lângă aplicațiile gătite, sucul este folosit pentru a ajuta la fragezirea cărnii. Papaya Andina se potrivește bine cu căpșuni, ananas, mango, lămâie, scorțișoară, ghimbir, nucșoară, mentă și coriandru. Fructul se va păstra până la o săptămână dacă este păstrat într-un loc răcoros, uscat și întunecat sau depozitat întreg într-o pungă de plastic în frigider.

Informații etnice/culturale

În Peru, Papaya Andina este o plantă preferată pentru grădinile de casă. Considerată foarte ornamentală datorită creșterii sale prolifice a fructelor, plantele de papaya sunt plantate în mod obișnuit în jurul satelor, în grădinile de casă și în fermele mici pentru recoltare pe tot parcursul anului. Aceste soiuri sălbatice au rămas localizate în regiunea andină din America de Sud și nu au fost cercetate pe larg pentru export, însă Peru a conceput programe comunitare pentru a educa localnicii cu privire la acest fruct și a celebra soiurile unice. În fiecare decembrie, în Arequipa, Peru, se sărbătorește „Dia de La Papaya Arequipena” pentru a crește gradul de conștientizare și a proteja soiurile sălbatice de dispariție.

Geografie/Istorie

Papaya Andina este originară din America de Sud, în regiunile muntoase ale munților Anzi, dar istoria sa rămâne în mare parte necunoscută. Se crede că crește în sălbăticie din cele mai vechi timpuri și recent a fost cultivată la scară mică, Papaya Andina poate fi găsită în Ecuador, Venezuela, Chile, Columbia și Peru.