Varza

Descriere

Descriere/Gust
Varza verde are numeroase frunze de un verde pal, groase și late, cu nervuri proeminente și un finisaj ușor ceros. Acestea se suprapun pentru a forma o bilă densă, rotundă până la aplatizată, și pot măsura 15 până la 18 centimetri în diametru și pot cântări până la 10 livre sau 3,6 kilograme fiecare. Frunzele sunt ferme atunci când sunt crude și fragede atunci când sunt gătite. Varza verde oferă o aromă dulce, ierboasă, cu un finisaj de muștar, denumită „cruciferă”, o caracteristică distinctivă a Brassicaceelor.

Anotimpuri/Disponibilitate
Varza verde este disponibilă pe tot parcursul anului.

Informații actuale
Varza verde este clasificată botanic ca Brassica oleracea var. capitata și face parte din familia muștarului. Este unul dintre cele trei tipuri distincte de varză din familia Brassicaceelor ​​(uneori numită varză „albă”), pe lângă varza cu frunze roșii și varza creață. Cuvântul „varză creață” este o formă anglicizată a cuvântului francez caboche, care înseamnă „cap”. Varza a fost una dintre primele plante cultivate și a fost una dintre primele plante europene aduse în Lumea Nouă. Leguma cruciferă este prezentă în diverse preparate naționale.

Valoare nutritivă
Varza verde este o sursă excelentă de fibre alimentare, vitamine C, K și vitamine din complexul B. De asemenea, este o sursă bună de potasiu și folat, precum și de minerale precum calciu, fier, magneziu și fosfor. Legumele crucifere, precum varza verde, sunt, de asemenea, o sursă bogată de polifenoli și compuși cu sulf, oferind proprietăți antioxidante și antibacteriene benefice.

Aplicații
Varza verde poate fi consumată crudă, gătită și murată. Este adesea prezentă în salate de varză, salate verzi înăbușite și amestecuri de salate. Varza verde poate fi stoarsă, ofilită, înăbușită, prăjită, sotată și la grătar. Se potrivește bine cu ingrediente bogate, cum ar fi carnea de porc, smântâna, brânzeturile maturate și albastre, untul, ouăle, uleiul de măsline, avocado și nucile. Alte ingrediente de însoțire includ citrice, mango, ardei iute, usturoi, fasole decojită, faro, cârnați, ciuperci, ghimbir, fenicul, șalote și oțeturi ușoare. Varza verde este folosită pentru a prepara varză murată, iar în Asia este adesea murată. Frunzele mari sunt folosite ca învelitoare pentru sarmale sau ca alternative la pâine pentru sandvișuri. Căpățâna poate fi tăiată în felii, unsă cu ulei, sare și piper și apoi gătită la grătar. Păstrați căpățânile de varză verde la frigider până la o lună. Bucățile tăiate pot fi refrigerate până la 5 zile.

Informații etnice/culturale

Celții din Europa Centrală și de Vest au jucat un rol direct în distribuția și popularizarea verzei ca plantă alimentară. Deși dovezile indică estul Mediteranei și Asia Mică ca loc de origine al speciei, cunoștințele celtice despre aceasta erau atât de vechi încât au influențat denumirea latină Brassica (din cuvântul celtic bresic, care înseamnă „varză”). Varza cu căpățână rotunjită și tare a fost dezvoltată în continuare de oamenii din ceea ce este acum Olanda.

Geografie/Istorie

Se crede că varza verde este originară din sud-estul Europei și Asia Centrală și a fost domesticită pentru prima dată în timpul Romei și Egiptului antic. Formele sălbatice de varză au fost aduse în Europa în jurul anului 600 î.Hr. de călătorii celți și poate fi găsită și astăzi crescând în părți din Europa de Nord, Groenlanda și Canada. Cel mai vechi tip de varză cu cap tare a fost înregistrat pentru prima dată în secolul al XII-lea de Sfânta Hildegard de Bingen, stareța care a scris despre plante medicinale în cartea sa, Physica. Există mai multe soiuri cultivate de varză verde care permit atât fermelor comerciale, cât și celor mici să producă o recoltă pe tot parcursul anului. Plantele sunt în mod natural rezistente la frig și tolerează înghețul, iar unele soiuri vor crește bine în zonele cu ierni blânde. Varza verde se găsește în regiuni temperate până la subtropicale din întreaga lume.