Ghimbir

Descriere

Descriere/Gust
Ghimbirul variază în mărime și formă, în funcție de condițiile de creștere și de maturitatea la recoltare și este un rizom ramificat cu un aspect noduros și neregulat. Pielea este aspră, dură, lemnoasă și întinsă, acoperită cu inele, zgârieturi și pete aspre. Fiecare rizom are mai multe noduri, care sunt pete la suprafață unde apar lăstari noi și creșteri pentru a extinde dimensiunea rizomului. Grosimea pielii este, de asemenea, legată de maturitatea sa. Rizomii mai tineri vor avea o piele mai subțire, iar tipurile mature vor avea o piele mai groasă. Ghimbirul variază în culoare de la nuanțe de cafeniu, maro până la auriu. Sub suprafață, pulpa de culoare crem sau galbenă este densă, fibroasă și fermă, cu o consistență crocantă și mestecabilă. Ghimbirul eliberează o aromă parfumată, ascuțită, picantă și lemnoasă atunci când este deschis feliat. Rizomii sunt comestibili cruzi și au, în general, un gust subtil dulce, cald, pământos, înțepător, piperat, amar și pământos.

Anotimpuri/Disponibilitate
Ghimbirul este disponibil pe tot parcursul anului.

Informații actuale
Ghimbirul, clasificat botanic ca Zingiber officinale, este rizomul subteran al unei plante erbacee cu flori aparținând familiei Zingiberaceae. Peste o mie de specii de ghimbir se găsesc în întreaga lume, iar Zingiber officinale este specia etichetată ca ghimbir comun în piețele cu amănuntul. Ghimbirul comun este cea mai răspândită specie vândută în scopuri culinare. Rizomii de ghimbir cresc orizontal sub suprafața solului, producând tulpini verticale și frunze înguste. Rizomii sunt de obicei recoltați la 5 până la 7 luni de la plantare pentru vânzare în stare proaspătă și la 8 până la 9 luni pentru uscare. Ghimbirul este cunoscut sub multe denumiri regionale la nivel mondial, inclusiv, dar fără a se limita la, Jiang în chineză, Shoga în japoneză, Saeng-gang în coreeană, Zanjabeel în arabă, Adrak în hindi, Tzintzer în greacă, Jengibre în spaniolă și Gingembre în franceză. Din punct de vedere istoric, rizomii au fost venerați ca ingredient medicinal și ulterior au devenit un element esențial în preparatele culinare din întreaga lume. Ghimbirul a rămas o cultură esențială până în zilele noastre și este utilizat proaspăt sau uscat într-o gamă largă de preparate crude sau gătite.

Valoare nutrițională
Ghimbirul este o sursă de fibre care ajută digestia și minerale precum calciu, fier, magneziu, fosfor, potasiu și cupru. Aceste minerale ajută organismul să producă proteine ​​pentru transportul oxigenului prin fluxul sanguin, susțin sănătatea oaselor și a dinților, controlează funcțiile nervoase și produc globule roșii. Ghimbirul oferă, de asemenea, vitaminele A, C și E pentru a întări sistemul imunitar, a proteja celulele împotriva daunelor provocate de radicalii liberi și a menține organele sănătoase. În medicina naturală din întreaga lume, ghimbirul este cunoscut pentru proprietățile sale antioxidante și antiinflamatorii. În medicina tradițională chineză și Ayurveda, ghimbirul este un ingredient încălzitor și poate fi ingerat sau utilizat topic în uleiuri. Rizomii sunt adesea înmuiați în apă fierbinte pentru ceai, tonice și alte băuturi pentru a ajuta la calmarea grețurilor, indigestiei și a promova circulația.

Aplicații
Ghimbirul are un gust cald, picant, dulce și înțepător, potrivit pentru preparate proaspete, gătite și uscate. Rizomii sunt tratați ca un condiment sau o aromă fundamentală în preparatele culinare și sunt păstrați în bucăți mai mari sau tocați mărunt pentru a se amesteca cu restul ingredientelor. Ghimbirul poate fi tocat crud în dressinguri pentru salate, sosuri, dip-uri și creme tartinabile. De asemenea, poate fi încorporat în băuturi precum smoothie-uri, băuturi fermentate precum berea de ghimbir și ca aromă pentru cocktailuri. Se recomandă utilizarea ghimbirului crud cu moderație și tocarea fină a rizomului pentru a crea o aromă mai blândă în salate și preparate cu tăiței reci. Pe lângă preparatele proaspete, ghimbirul este adăugat preponderent în mâncărurile gătite în întreaga lume. Rizomii sunt un adaos preferat la preparatele cu orez, completând preparatele stir-fry și orezul fiert la aburi în Asia sau adăugând note calde preparatelor cu carne și orez prăjite, preparate în tagine în bucătăriile marocane și nord-africane. Ghimbirul este, de asemenea, fiert la foc mic în supe, curry și tocănițe la nivel internațional sau încorporat în alte preparate sărate cu aromate precum usturoiul și șalota ca aromă de bază. Dincolo de rețetele sărate, ghimbirul este un condiment cald pentru produse de patiserie și deserturi precum crumble-uri, plăcinte, fursecuri, brioșe și pâine. De asemenea, este transformat în bomboane, pastile sau murat ca un condiment acrișor. Ghimbirul se potrivește bine cu condimente precum scorțișoara, cuișoarele, chimenul și cardamomul, cu carne precum carnea de pasăre, vită și porc, fructe de mare, fructe precum citrice, nuci de cocos, ananas și banane și ciocolată. Ghimbirul întreg, nespălat, se va păstra timp de câteva săptămâni atunci când este depozitat într-o pungă de hârtie sau învelit într-un prosop de hârtie în sertarul pentru legume al frigiderului.

Informații etnice/culturale

Ghimbirul este folosit în mod renumit în desertul popular cunoscut sub numele de turtă dulce. Multe variante de turtă dulce au fost create de-a lungul istoriei, datând de la rețetele timpurii de prăjituri cu miere condimentate, făcute în Egiptul și Grecia antică. Turta dulce a fost un termen folosit în mod vag de-a lungul timpului și încorporează deserturi făcute cu condimente puternice. Una dintre cele mai cunoscute apariții din istorie a fost atunci când turta dulce a fost modelată în diferite forme la…